
Castorul Firicel
Poveste despre castorul Firicel care învață că sănătatea este o comoară prețioasă și că trebuie să avem grijă de trupul nostru prin odihnă, hrană bună și grijă de sine.
Dragii mei, ați știut că sănătatea este una dintre cele mai mari comori pe care ni le-a dat Dumnezeu? Da, chiar mai prețioasă decât o jucărie nouă sau un munte de dulciuri! Fără sănătate, nu putem construi, nu ne putem juca, nu putem învăța sau iubi cum trebuie.
Astăzi vă invit să cunoaștem un prieten castor tare harnic, pe nume Firicel, care a învățat pe pielea lui cât de important este să ai grijă de tine. Hai să ascultăm ce i s-a întâmplat și ce a descoperit el despre comoara numită sănătate!
Castorul Firicel
Într-o pădure liniștită, unde râul curgea domol printre copaci, trăia o familie de castori harnici. Toți lucrau împreună la barajul care ținea iazul lor plin și sigur. Cel mai mic dintre ei era Firicel, un castor tânăr, isteț și plin de idei.
Firicel visa să construiască cel mai mare și mai frumos baraj din pădure. Avea planuri, desene, și tot timpul venea cu propuneri noi.
— O să facem un hol rotund! Și o camera specială pentru alunele de apă! — spunea el entuziasmat.
Părinții lui îl ascultau zâmbind.
— Ai idei minunate, Firicel. Dar ai grijă și de tine. Ai dormit destul azi-noapte?
Firicel dădea din coadă.
— Nu chiar, dar am lucrat la planurile barajului! Apoi m-am dus direct să rod niște lemne și să trag niște bușteni. Nu-i timp de pierdut!
Zi după zi, Firicel lucra din greu, dar uita ceva esențial: nu dormea destul, nu mânca sănătos și se scălda în apă rece chiar și când era obosit. Când ceilalți castori se odihneau, el trăgea de crengi și săpa tuneluri.
Într-o dimineață, în timp ce familia se pregătea să mute un buștean mare, Firicel a amețit deodată.
— Mă simt ciudat… mi-e greu să respir… — a spus el și s-a lăsat jos, epuizat.
Mama lui s-a apropiat repede.
— Firicel, ești palid! Cred că ai muncit prea mult fără să te îngrijești. Hai înăuntru, te odihnești și bei niște ceai de frunze de mentă!
În următoarele zile, Firicel a fost nevoit să stea în vizuină. Îl durea capul, nu avea energie și nici gândurile nu-i mai erau limpezi. Se necajea tare că nu putea ajuta la construcție.
Într-o seară, tata-castor a intrat cu o frunză mare pe care era scris ceva cu noroi:
— Uite ce mi-a venit în minte azi: „Sănătatea e mai importantă decât barajele, decât ideile mari sau decât orice. Dacă nu ai sănătate, nu poți fi nici de folos, nici bucuros."
Firicel a lăcrimat un pic. Își dăduse seama că voia să fie cel mai harnic castor, dar uitase că Dumnezeu vrea ca noi să ne îngrijim mai întâi de trupul nostru, darul Lui prețios.
Când s-a întremat, Firicel a început din nou să muncească, dar altfel: dormea bine, mânca echilibrat, făcea pauze, se ruga și asculta sfaturile mamei.
— Sănătatea e barajul sufletului! — spunea el acum altor castori mai mici. — Dacă vrei să construiești ceva mare, începe prin a avea grijă de tine!
Și așa, barajul castorilor nu a fost doar trainic, ci și plin de dragoste, ordine și sănătate.
Dumnezeu ne-a dat trupuri minunate ca să putem trăi cu bucurie. Sănătatea este o comoară care se păstrează prin odihnă, hrană bună și grijă de sine. Cu ea putem munci, iubi și sluji cel mai frumos!
Ce bine că am fost împreună în această poveste! Firicel ne-a învățat că, oricât de mult ne-am dori să facem lucruri grozave, nu putem reuși fără să avem grijă de trupul nostru.
Dumnezeu ne-a dat un corp frumos, puternic și isteț — dar trebuie să-l hrănim bine, să dormim suficient, să ne jucăm și să ne odihnim când e nevoie. Așa vom avea energie, bucurie și mintea limpede pentru orice vis!
Vă mulțumesc că ați ascultat cu inima deschisă!
Până data viitoare, nu uitați: sănătatea e o comoară — aveți grijă de ea cu bucurie și recunoștință!











