Darul răbdării
Poveste despre leneșul Lunghi care învață că unele lucruri bune au nevoie de timp și că Dumnezeu ne învață răbdarea, pentru că când așteptăm cu inima liniștită și avem încredere în Dumnezeu, El ne dăruiește la timpul potrivit ce e mai bun pentru noi.
Bună, dragii mei! Astăzi vreau să vă spun o poveste dintr-o pădure tropicală plină de viață, unde trăiește un leneș simpatic pe nume Lunghi. Dar povestea nu e doar despre copaci, frunze și ploaie, ci și despre un lucru foarte important pe care toți trebuie să-l învățăm: răbdarea. Uneori, ne dorim ca lucrurile frumoase să se întâmple repede, dar Dumnezeu ne învață că unele lucruri bune au nevoie de timp. Haideți să vedem împreună ce a învățat Lunghi!
Darul răbdării
Într-un colț liniștit al pădurii tropicale din Peru, unde ploaia cânta zilnic pe frunze și aerul mirosea a verde proaspăt, locuia un leneș pe nume Lunghi. Trăia într-un copac înalt, cu trunchiul gros și scoarță moale ca perna.
Lunghi era un leneș blând și curios. Într-o dimineață, în timp ce privea plictisit picăturile de ploaie, a zărit jos, între rădăcinile copacului său, un boboc mic și mov, ieșit din pământ.
— Ce floare frumoasă o să fii! a spus Lunghi, privind uimit. Abia aștept să te văd înflorită!
A doua zi, s-a uitat din nou. Nimic. A treia zi, tot nimic. Bobocul stătea acolo, verde și tăcut.
— Hei, Doli! strigă Lunghi către prietenul său, cimpanzeul, care se legăna pe o liană. De ce nu înflorește floarea aceasta? O tot privesc și... nimic.
Doli a sărit lângă el și a zâmbit:
— Unele flori înfloresc repede, altele au nevoie de timp. Așa a făcut Dumnezeu lumea—fiecare lucru la timpul lui.
— Dar eu vreau să o văd ACUM, a spus Lunghi, necăjit.
— Poate Dumnezeu vrea să înveți ceva mai important decât frumusețea unei flori, a zis Doli cu blândețe. Poate vrea să înveți răbdarea.
Zilele au trecut. Ploaia a venit, apoi soarele a strălucit printre frunze. Lunghi a început să vorbească cu bobocul, chiar dacă acesta nu spunea nimic. L-a vegheat cu grijă, rugându-se seara:
— Doamne, ajută-mă să aștept, chiar dacă nu înțeleg de ce durează atât. Știu că Tu faci toate lucrurile la timpul potrivit.
Și într-o dimineață... floarea s-a deschis! Era uriașă, mov cu stropi galbeni și cu un parfum dulce, care plutea în tot copacul. Niciodată Lunghi nu mai văzuse așa ceva.
— A meritat așteptarea! a spus Lunghi, zâmbind larg.
Doli a aplaudat vesel.
— Vezi? Dumnezeu ți-a dat mai mult decât o floare. Ți-a dat răbdare. Și când ai răbdare, inima ta devine mai frumoasă decât orice floare.
Ce frumos a fost, nu-i așa? Lunghi a descoperit că, atunci când a avut răbdare, Dumnezeu i-a dăruit ceva minunat. Așa este și în viața noastră—când așteptăm cu inima liniștită și avem încredere în Dumnezeu, El ne dăruiește la timpul potrivit ce e mai bun pentru noi. Așa că data viitoare când ceva pare că durează prea mult, adu-ți aminte de Lunghi și de floarea lui!
Până data viitoare, vă îmbrățișez cu drag și vă doresc multă răbdare și multe zâmbete!
