Floarea Pierdută

Bună, dragii mei! Astăzi vom asculta o poveste despre un colibri mic, care ne va învăța cât de important este să fim curioși și să observăm bine lumea din jurul nostru. Vom vedea cum putem găsi soluții bune atunci când întâmpinăm probleme și cum să fim atenți la ce se întâmplă în jur. Să fim gata să învățăm și să ne bucurăm împreună!

Într-o pădure plină de flori colorate și parfumate, trăia Lini, un colibri mic și curios. Lini era cea mai mică pasăre din pădure, de-abia cât o monedă mică, dar avea un suflet mare și o curiozitate nemaipomenită. Îi plăcea să zboare în toate direcțiile – înainte, înapoi, lateral – și putea să stea nemișcată în aer, fluturând aripile atât de repede încât făceau un zumzet ca un motor. Iubea să zboare printre flori și să guste nectarul dulce cu limba ei lungă, fără să atingă petalele delicate.

Într-o dimineață, în timp ce zbura în căutare de nectar, Lini observă ceva ciudat: florile din zona unde obișnuia să mănânce erau uscate și fără nectar. Curiozitatea ei creștea cu fiecare bătaie de aripă. „Ce s-a întâmplat aici?", se întreba Lini.

În drum spre casa ei, îl întâlni pe prietenul ei, ariciul Pufi, care părea trist și îngrijorat.

Bună, Pufi! Ce s-a întâmplat? De ce arăți așa?"

Pufi oftă:

Floarea mea preferată, cea care dădea nectar pentru toate animalele, este uscată. Nu mai pot găsi nimic de mâncare aici."

Lini hotărî să investigheze. Merseră împreună spre locul cu florile uscate. Ajunși acolo, Lini văzu o pasăre mai mare, cu pene negre și cioc puternic, care rupea petalele florilor.

Hei! Ce faci acolo?" întreabă Lini, apropiindu-se în zbor.

Pasărea mare răspunse fără să pară supărată:

Am nevoie de aceste flori ca să-mi construiesc cuibul. Dacă nu rup câteva petale, nu am material suficient."

Lini își încordă aripile și spuse cu voce blândă, dar hotărâtă:

Dar dacă rupi florile, ele nu vor mai produce nectar, iar noi ceilalți nu vom mai avea ce să mâncăm! Pădurea întreagă va avea de suferit."

Pasărea mare se opri și privi în jur. Văzu florile uscate, albinele care nu mai zumzăiau și prietenii lui Lini care plecau triști.

N-am știut că floarea este atât de importantă pentru toată pădurea... Nu am vrut să fac rău."

Lini îi propuse un plan:

Hai să căutăm împreună crenguțe și frunze căzute pe jos. Sunt multe și nu vor strica pădurea. Cu ele poți construi un cuib bun fără să rănești florile."

Pasărea mare acceptă, iar Lini și Pufi o ajutară să adune materiale din pădure. În timp ce lucrau, florile începu să reînflorească și să producă din nou nectar, iar animalele din pădure reveneau fericite.

Când cuibul fu gata, pasărea mare zâmbi și spuse:

Mulțumesc, Lini. Am învățat că, dacă ne gândim bine la ce facem, putem găsi soluții care să ajute pe toată lumea."

Lini îi răspunse vesel:

Dacă învățăm să observăm ce se întâmplă și să găsim soluții bune, toți putem fi fericiți."

Curiozitatea și gândirea atentă ne ajută să înțelegem lumea și să găsim soluții bune pentru toți.

Sper că v-a plăcut povestea și că ați înțeles cât de important este să fim curioși și să ne gândim bine înainte să luăm o decizie. Dacă suntem atenți și ne folosim mintea, putem face lumea un loc mai frumos pentru toți. Vă mulțumesc că ați fost alături de mine! Pe curând, prieteni! Să aveți o zi plină de zâmbete și descoperiri frumoase!