Porumbelul din grădina palatului
Povestea biblică despre Estera, o regină curajoasă care a salvat poporul ei prin rugăciune și curaj, văzută prin ochii unui porumbel curios.
Dragi copii, ați fost vreodată puțin speriați să spuneți adevărul sau să faceți ce e bine, mai ales când ceilalți păreau mai puternici? Astăzi, veți cunoaște o prințesă adevărată, pe nume Estera, care a avut mare curaj chiar când îi era teamă. Vom zbura împreună cu un porumbel curios și vom descoperi cum Dumnezeu a folosit o fată tânără ca să salveze un întreg popor! Haideți să ascultăm cu inima deschisă și să învățăm ce înseamnă să ai curaj, chiar și atunci când pare greu.
Porumbelul din grădina palatului
Într-un colț însorit al capitalei Susa, un porumbel zvelt și curios, pe nume Rami, zbura zi de zi deasupra palatului împărătesc. De sus, vedea totul: grădinile, soldații înarmați, mesele bogate, dar și lucrurile ascunse – suspinele inimilor.
Era o vreme tulbure. Poporul evreu era împrăștiat printre străini, trăind cu teamă, dar păstrând în inimă credința în Dumnezeul cerului. Estera, o tânără evreică, devenise regină. Nimeni nu știa că era din poporul lui Dumnezeu, dar frumusețea și blândețea ei cuceriseră inima împăratului.
Porumbelul Rami a observat planurile întunecate ale lui Haman, sfetnicul cel mândru. Într-o zi, l-a auzit șoptind: — Să dispară evreii din tot imperiul! Așa va fi mai bine pentru noi!
Rami a zburat speriat. A ajuns la fereastra camerei Esterei. A văzut cum Mardoheu i-a trimis un mesaj. A văzut lacrimile reginei, frământarea ei, și apoi... liniștea rugăciunii.
Trei zile și trei nopți, palatul a fost tăcut. Estera nu a gustat nimic. Nici un strop de apă. În camera ei, sub lumină slabă de lampă, stătea îngenuncheată, cu inima tremurând și mâinile strânse.
— Doamne, nu mă lăsa singură. Dă-mi curajul pe care nu-l am. Arată-mi când să vorbesc și cum…
În a treia zi, zorii s-au furișat peste zidurile Susei. Estera s-a ridicat. Și-a îmbrăcat haina împărătească – brodată cu fire de aur, cu o coroană fină așezată cu grijă. Fiecare pas spre sala tronului era ca o bătaie de tobe în pieptul ei.
Sala tronului era strălucitoare. Împăratul stătea pe tronul său uriaș, cu ochii iscoditori. Paza încremenise. Dacă el nu o chema… ar fi fost sfârșitul. Dar Estera a pășit. Dreaptă. Cu ochii limpezi. Fără să rostească un cuvânt, a așteptat.
Sceptrul de aur s-a ridicat!
— Estera, regina mea… Ce dorești? Îți voi da până și jumătate din împărăția mea!
Estera nu a grăbit vorba. A lăsat inima să-i fie călăuză. A invitat pe împărat și pe Haman la o masă. Apoi la alta. Cu blândețe, cu răbdare, cu înțelepciune – ca o flacără mică ce topește gheața – Estera a vorbit:
— Împărate, dacă am găsit trecere înaintea ta... rogu-te, cruță-mi viața. Și nu doar pe a mea, ci a poporului meu. Căci un om viclean a semnat porunca pieirii noastre…
Împăratul s-a ridicat ca un leu rănit.
— Cine?! Cine a îndrăznit?!
— Haman. Acesta e omul...
În liniștea ce a urmat, Rami a clipit uimit. A văzut cum adevărul cade ca un fulger, luminând tot ce fusese ascuns. Și porumbeii din grădina palatului au zburat în cercuri largi de bucurie.
Poporul a fost salvat. O zi de groază a devenit o sărbătoare.
Zburând spre cuibul lui, Rami ofta ușurat. Și-a amintit de o zi în care se temuse să aducă firicele de paie pentru puii lui, fiindcă uliul stătea de pază. Dar acum știa: curajul nu înseamnă să nu-ți fie teamă, ci să faci ce este bine chiar și atunci când îți este frică. Dumnezeu este acolo, chiar și atunci când nu Îl vezi.
Și poate, doar poate, fiecare inimă curajoasă poate schimba lumea.
Ce poveste minunată, nu-i așa? Estera ne-a arătat că, atunci când ne rugăm și ascultăm de Dumnezeu, El ne dă putere să fim curajoși. Chiar dacă nu Îl vedem, El lucrează întotdeauna pentru binele nostru. Și tu poți fi ca Estera – să faci ce e bine, să spui adevărul și să îți păstrezi inima curată.
Ne revedem curând, dragii mei! Până atunci, nu uitați: Dumnezeu poate folosi chiar și o inimă mică pentru a face lucruri mari!
